Trebuie remarcat, tocmai pentru că s-a banalizat. Avem o nouă imagine vie a omului contemporan. În vremuri trecute, figura tipică a fost gânditorul adâncit în meditație. Sau călărețul gonind prin istorie. Sau navigatorul căutând țărmul. Sau proletarul mânuind barosul. Sau, dimpotrivă, capitalistul gentleman conducând afaceri cu jobenul pe cap.
De ceva ani, noua siluetă-emblemă e omul aplecat asupra mobilului. În mii de variante, fiecare clipă de viață activă e anexată de ecranul mobilului. Mersul pe stradă decurge mai greu dar important e ca privirea să rămână în telefon. Repaosul presupune de la sine captura în telefon. Pe bancă, în restaurant, la birou sau pe sofa, statuia cu mobilul în fața ochilor e obligatorie.
Noua siluetă își cedează autonomia și renunță la comunicare, văz și auz, dar e conectată.
La o mulțime fără număr de siluete identice.
