S-a scris indignat, sub semnăturile celor ce știau că trebuie să o facă. Apoi, discuția s-a stins în oboseala generală.
Înjunghierea scriitorului Salman Rushdie a trecut însoțită de senzația stranie că lumea nu mai simte și nu mai reacționează. Rushdie e un caz celebru. În 1989 a scris un roman care a provocat furia clerului iranian și a dus la îndemnul oficial la asasinare.
Au trecut 33 de ani și dorința de răzbunare nu s-a risipit. Între timp s-a schimbat altceva. Trăim timpuri în care nervii oamenilor s-au tocit.
Celebritatea e răspândită, banală și trece repede. Crizele se succed și nu surprind.
Violența stradală, căderile financiare, epidemiile, terorismul, frica de climă, spaima de prețuri, amenințările care se nasc din fragilitatea infrastructurii și promisiunile goale ale politicii au dus la resemnare și cinism general.
Au dus la o indiferență care nu mai cedează.
