În ianuarie 1941 au apărut în presa pro-nazistă din Germania mai multe articole în care se făcea un bilanţ provizoriu al acţiunii cunoscută sub denumirea „Heim ins Reich” – „Acasă în Imperiu”. Sub această denumire a avut loc, în toamna anului 1940, o amplă operaţiune de dislocare a etnicilor germani din câteva ţări răsăritene, alipite Uniunii Sovietice în urma tratatului Ribbentrop-Molotov, încheiat în 1939.
Peste 400.000 de etnici germani din Europa de sud-est şi răsăriteană au fost repatriaţi în Reich, anunţa ziarul Südostdeutsche Landpost din 5 ianuarie 1941. În articolul citat se menţionează că etnicii germani repatriaţi proveneau din ţările baltice, din Polonia de est, din Basarabia, Bucovina de Nord şi din Dobrogea. Autorul anonim al articolului precizează că din Bucovina de Nord şi din Basarabia au fost repatriaţi 134.000 de germani, iar din Bucovina de Sud urmează să ajungă în Reich încă 45.000 şi din Dobrogea 15.000.
Persoanele dislocate din Basarabia, Bucovina de Nord şi apoi din Dobrogea au fost obligate să se stabilească în regiuni din Polonia, ocupată parţial de Germania nazistă. Repatriaţilor le-au fost repartizate casele confiscate de la populaţia autohtonă izgonită, în primul rând de la evrei.
Între cei repatriaţi din Basarabia s-a aflat şi familia fostului preşedinte federal Horst Köhler şi cea a cercetătoarei Susanne Schlechter.
Despre acţiunea cunoscută sub denumirea „Heim ins Reich” s-au publicat numeroase studii. Aceste studii au fost completate acum de lucrarea Susannei Schlechter, „Repatriaţii dispăruţi din Basarabia”.
În prefaţa acestui masiv volum, Schlechter povesteşte că din relatările familiei niciodată nu a aflat ce anume i s-a întâmplat bunicului care dispăruse şi despre care se ştia că a murit după aşa-zisa repatriere. Autoarea relatează apoi, tot în prefaţă, cum a început să caute documente, să studieze memorii, să facă interviuri şi să culeagă mărturii documentare păstrate în arhive particulare. Ea compară această activitate a istoricului cu munca unui detectiv. Ceea ce a descoperit în timpul cercetărilor s-a materializat în cartea amintită care, fără îndoială, este o lucrare de pionierat.
Detaliu necunoscut al genocidului nazist
Schlechter dezvăluie un aspect necunoscut al genocidului nazist, definit de cercetătorul Henry Friedlander drept „uciderea în masă a unor oameni în baza apartenenţei la un grup biologic determinat”. (Cf. Henry Friedlander, Der Weg zum NS-Genozid. Von der Euthanasie zur Endlösung / Calea spre gencidul nazist. De la eutanasia la soluţia finală, Berlin, 1997, p. 11.) Friedlander aminteşte că programul nazist de exterminare totală a vizat trei categorii de persoane, 1) oameni cu dizabilităţi, 2) evrei şi 3) romi.
Cadrul politic al programului nazist de exterminare se baza pe postulatul care nega principiul egalităţii fiinţelor umane.
Lucrarea Susannei Schlechter reconstituie aplicarea acestei politici şi în cazul unor etnici germani din Basarabia şi Bucovina de Nord, trecuţi printr-un riguros control medical. Scopul acestei „verificări” a fost stabilirea apartenenţei la aşa-numita „rasă nordică” şi selectarea persoanelor cu dizabilităţi, boli cronice sau moştenite. Toate aceste persoane identificate fuseseră despărţite de familii, internate în diferite spitale, lazarete sau tabere sanitare de unde nu s-au mai întors niciodată.
Cei dispăruţi au fost ucişi, fiind consideraţi o simplă masă biologică, nedemnă de a trăi. (Naziştii vorbeau despre „lebensunwertes Leben”.) Între cei dispăruţi s-a aflat şi bunicul autoarei, care era bolnav de TBC. Multe familii erau înştiinţate de moartea unor apropiaţi, însă nu bănuiau că aceştia au devenit victime ale programului de eutanasie. Potrivit lui Jürgen Dusil, responsabil din partea guvernului federal pentru problemele persoanelor cu dizabilităţi, în perioada nazistă 300.000 de oameni au devenit victime ale programului de eutanasie, iar 400.000 au fost sterilizaţi.Un alt aspect inedit din cartea Susannei Schlechter este descrierea detaliată a implicării surorilor naziste de caritate (NS-Schwesternschaft) în procesul de repatriere a germanilor din Basarabia, Bucovina de Nord şi Dobrogea. Jurnalul şi însemnările uneia dintre aceste surori (Dorothee Rakow), reproduse, comentate şi analizate în carte, ilustrează edificator acest capitol întunecat din istoria secolului XX.
