Curtea de Conturi prezenta în martie în Parlamentul R. Moldova rezultatele unui audit în domeniul gazelor naturale pe fundalul crizei energetice.
Auditul, primul de acest fel, a scos la suprafață o serie de nereguli, printre care și gestionarea ineficientă a rețelei de mii de kilometri de gazoducte, construită pe bani publici, pe care statul riscă să o piardă.
În consecință, majoritatea parlamentară, constituită din deputații Partidului Acțiune și Soliadaritate (PAS), a decis atunci ca Guvernul cât și Procuratura să prezinte, în termen de trei luni, un plan de acțiuni. Audierile au fost însă amânate.
„Motivul ar fi lipsă de capacități, resurse insuficiente, dar am agreat ca până la final de an să facem audieri pe subiect”, a declarat Europei Libere deputatul PAS și președintele Comisiei parlamentare economie, buget și finanțe, Radu Marian.
Guvernul, unul dintre cei mai mari finanțatori
În ultimele două decenii, statul a investit peste un miliard de lei în construirea a mii de kilometri de rețele de distribuție. Este vorba de conductele prin care gazul ajunge la consumatori, de la gazoductul de transport.
Programele naționale de gazificare a țării au luat amploare mai ales în perioada guvernării comuniștilor, începând cu anii 2000. Acestea prevedeau ca rețelele să fie construite din banii statului și ai consumatorilor, iar apoi să fie transmise în gestiunea Moldovagaz, fapt reglementat și printr-o hotărâre aprobată de Guvernul Tarlev în 2004.
Construirea gazoductelor pe bani publici este considerată „ilegală” de către Sergiu Tofilat, reprezentantul societății civile în Consiliului de Observatori SA Moldovagaz.
El susține că Moldovagaz, care deține 95% din piață, este responsabilă de construirea gazoductelor, „fapt specificat în regulamentul Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică (ANRE), în vigoare de la începutul anilor 2000”.
În auditul său, Curtea de Conturi mai spune că Moldovagaz, pe lângă faptul că beneficiază gratuit de un bun public, asigură doar lucrările de mentenanță, nu și reparațiile capitale a gazoductelor.
„Dacă se întâmplă ceva, responsabile sunt autoritățile publice locale (n.r. în proprietatea cărora se află rețelele). Și atunci, tot din buget vor fi plătiți bani pentru a elimina deficiențele tehnice. Și în cazul în care autoritățile locale nu au banii respectivi, rețelele trec fără plată în proprietate la Moldovagaz”, confirmă Sergiu Știrbu, membru al Curții de Conturi.
Cum gazoductele construite din bani publici ajung în proprietatea Moldovagaz
Ialoveni-Gaz, o subdiviziune teritorială a Moldovagaz, în perioada 2015-2018 a obținut dreptul de proprietate asupra mai multor gazoducte din satele Dolinoe și Bălțata din raionul Criuleni, dar și din localitățile Mereni, Puhăceni și Telița din raionul Anenii Noi.
Primăriile respective n-au atacat deciziile judecătorești în urma cărora au rămas fără bunuri, evaluate de Curtea de Conturi la peste patru milioane de lei.
Fostul primar de la Mereni, Eugeniu Salcuțan, s-a arătat mirat că localitatea a avut vreodată în proprietate conducte de gaze. „De când m-am născut țin minte că au fost la Ialoveni-Gaz”, a declarat el.
La Telița, șefa primăriei, Rodica Rusu, a explicat că Ialoveni-Gaz „a făcut o inventariere a rețelelor și a depistat că anumite porțiuni nu erau luate în evidența contabilă. Și au mers în instanța de judecată prin care și-au recunoscut dreptul de proprietate”.
Ca în cazul de la Mereni, angajații primăriei de la Telița au spus că n-au avut niciodată gazoducte în proprietate. „Majoritatea nu știu cât au, unde au și pentru ce au”, concluzionează Sergiu Știrbu de la Curtea de Conturi.
„Le-am primit gratuit și le-am cedat gratuit”
Un alt exemplu, din nordul R. Moldova, este al Edineț-Gaz, la fel parte a grupului de companii Moldovagaz.
În perioada 2018-2022, primăriile localităților Belinți, Beleavinți, Larga și Grimăncăuți din raionul Briceni, dar și satele Lencăuți și Gîrbova din raionul Ocnița au transmis gratuit către Edineț-Gaz 23 de kilometri de rețele de distribuții.
Curtea de Conturi spune că și în acest caz transmiterea gazoductelor, în valoare de aproximativ 4,4 milioane de lei, a fost „neconformă”.
Sergiu Știrbu a menționat că atunci când s-a făcut auditul la aceste primării, rețelele „finanțate de la bugetul de stat și transmise în gestiunea autorităților locale”, erau de negăsit în acte.
„Le-am primit gratuit și le-am cedat gratuit. Banii ăștia au fost investiți din buget”, a spus primarul de la Lencăuți, Stanislav Bairac, motivând cu faptul că repara prea des stația de distribuție a gazelor.
„Fiind în buza vântului, rămânea fără acoperiș. Ne puneau condiții să o tencuim, să îi punem acoperiș. Și ca să nu avem noi cheltuielile astea, prin decizia consiliului, a fost transmisă la Moldovagaz”, a răspuns Stanislav Bairac.
La fel au procedat și primarii din Larga și Grimăncăuți. Ei au spus Europei Libere că au transmis gazoductele către Edineț-Gaz, pentru că nu aveau bugete pentru întreținerea lor.
„S-au folosit de moment, eram asupra iernii și noi trebuia să înlocuim singuri țeava, dar ăștia sunt bani”, și-a amintit primarul de la Grimăncăuți, Vitalie Dvorschi, care s-a pomenit cu termenul de exploatare expirat al conductei ce transporta gaz în sat. „Ne-au impus condiția fie o reparăm, fie închid gazele. Era o sumă fabuloasă pentru primărie.”
„Consilierii au hotărât așa: dă să le dăm să nu avem noi întrebări”, a precizat și primarul din Larga, Radu Urechean.
În răspunsul dat Europei Libere, Moldovagaz face referire la Legea cu privire la gazele naturale, potrivit căreia proprietarii de rețele au dreptul să le transmită, „cu titlu gratuit”, în proprietatea operatorului de sistem.
Exploatarea gratuită a rețelelor și „un precedent periculos pentru Moldovagaz”
În urma auditului efectuat, Curtea de Conturi a stabilit că legislația actuală nu obligă grupul de companii Moldovagaz să plătească pentru folosirea infrastructurii puse la dispoziție de către stat.
„Dacă s-ar solicita să se plătească o taxă pentru utilizarea acestor gazoducte, vă dați seama cine ar trebui să o facă? ANRE trebuie să ajusteze tariful”, a invocat directorul Ialoveni-Gaz, Mihai Braga, care a sugerat că într-un final aceste cheltuieli vor fi puse pe umerii consumatorilor finali.
Există însă precedente, când Moldovagaz a fost obligată să plătească pentru folosirea gazoductelor care nu-i aparțin.
Curtea Supremă de Justiție a emis, în septembrie 2018, o decizie care prevedea ca Gagauz-Gaz, o subdiviziune teritorială a Moldovagaz, să plătească unei fabrici din sudul R. Moldova, Avicola-Vulcănești, peste două milioane de lei pentru că a exploatat gratuit conductele acesteia timp de peste două decenii.
„Din câte țin minte, atunci eu consideram acest caz un precedent periculos pentru Moldovagaz”, a spus Europei Libere fostul avocat al Gagauz-Gaz, Petru Balan.
Acest caz, despre care avocatul susține că este „o cioară albă”, ar putea să determine și alți proprietari de rețele să solicite de la Moldovagaz plata pentru serviciile de transportare a gazelor.
Moldovagaz a confirmat că în prezent nu este parte a unor litigii similare celui cu Avicola-Vulcănești.
Ministerul Energiei a menționat întru-un răspuns adresat Europei Libere că, în urma audierii Raportului Curții de Conturi, urmează să efectueze inventarierea rețelelor de distribuție aflate în proprietate publică și să stabilească un mecanism de compensare a persoanelor juridice care au investit în conductele de gaze.
