Câte nații, atâtea claxoane. Claxonul, e cel mai răspândit mijloc de comunicare ambulant în toată lumea care nu se trage din anglo-saxoni. Campionii sunt de găsit undeva la Napoli, Istanbul sau Bombay. Artiștii sunt, desigur, italienii iar marii maeștrii italienii sudici. Sub mâna lor claxonul urmează refrene populare și înlocuiește conversațiile de bază. Există, astfel, un fel de a saluta din claxon un cunoscut aflat pe trotuar. Și un altul care spune celorlalți „atenție poliția e pe-aproape!” sau „merg la petrecerea lui Giani”. Spectacolul absolut e, însă de auzit sau de neauzit la Londra. Mașinile pot avea roți, motoare sau frâne uzate. Doar claxonul e mereu intact. Neatins.
