Alții spun că o asemenea decizie ar duce la creșterea prețurilor globale ale petrolului, ar stimula eludarea sancțiunilor și ar alimenta inflația, compromițând scopul inițial al plafonării prețului petrolului.
Decizia de a plafona prețurile este o formă de reglementare stimulativă prin care se stabilește un prag superior pentru prețurile pe care firmele aflate într-o poziție de monopol natural le pot percepe de la clienții lor.
Pentru susținătorii occidentali ai sancțiunilor, scăderea abruptă a valorii rublei din acest an este un semn clar că sancțiunile economice impuse Rusiei pentru invazia sa în Ucraina au un impact.
Aceștia spun că țările din Grupul celor șapte (G7) ar trebui să lovească fierul cât e cald și să reducă plafonul de preț pentru exporturile de țiței rusesc. Plafonul este stabilit acum la 60 de dolari. Scopul măsurii: să sufoce sursa principală de venit a Kremlinului și să-l forțeze pe președintele Vladimir Putin să aleagă între stabilitatea economică și cheltuielile militare.
Banca Centrală a Rusiei a majorat ratele dobânzilor cu 3,5 puncte procentuale la o ședință de urgență la începutul acestei luni, după ce valoarea rublei a scăzut sub un cent american, scăzând cu 30% de la începutul anului, în condițiile în care războiul din Ucraina se prelungește fără a se întrevedea un sfârșit.
„Rusia are nevoie de măsuri de urgență pentru a stabiliza rubla. Avem puterea de a-i oferi lui Putin criza financiară pe care o merită. Trebuie doar să reducem plafonul de preț în cadrul G7", a declarat Robin Brooks, economist-șef al Institute of International Finance, o asociație a industriei financiare cu sediul la Washington, într-o postare din 15 august pe rețelele de socializare.
Aleksandra Prokopenko, un fost analist al Băncii Centrale a Rusiei, susține și ea această opinie, afirmând că sancțiunile funcționează și că scăderea prețului pe care Moscova îl primește pentru petrol - principala sa sursă de valută forte - va pune economia lui Putin într-o situație dificilă.
Determinarea președintelui rus de a continua cu orice preț invazia eșuată a Ucrainei "pune economia pe o poziție din ce în ce mai nesustenabilă", a declarat Prokopenko, în prezent cercetător nerezident la Carnegie Russia Eurasia Center, cu sediul la Berlin.
Pentru a o împinge pe marginea prăpastiei, „Occidentul ar trebui să continue să urmărească sursele de venit ale Kremlinului, inclusiv prin reducerea plafonului de preț al petrolului, introducerea unor măsuri similare pentru alte exporturi rusești și eliminarea ambiguităților din sancțiuni", a scris ea într-un editorial de opinie pe pagina Bloomberg în 17 august.
Nu vă grăbiți prea tare, spun însă unii experți în petrol.
Unii analiști mai prudenți avertizează că reducerea plafonului de preț în cadrul G7 nu ar face decât să adâncească îngrijorările legate de oferta globală de petrol într-o perioadă de cerere record și să producă o majorare a prețului țițeiului, ceea ce ar afecta tocmai țările G7 - fără va afecta prea mult veniturile Rusiei, după toate probabilitățile.
„Dacă mâine G7 decide că plafonul de preț este de 50 de dolari, cel mai probabil veți asista la o nouă creștere a prețului petrolului. Reacția imediată la înăsprirea sancțiunilor este întotdeauna o creștere a prețului petrolului din cauza fricii că va fi întreruptă furnizarea”, a declarat pentru RFE/RL Jorge Leon, analist la Rystad Energy, cu sediul la Oslo.
„Cred că este G7 ar face bine, în propriul interes, să nu agite prea mult barca", a spus el.
Această îngrijorare este împărtășită de mulți lideri G7 care nu vor ca prețul energiei să crească în timp ce luptă cu cea mai cruntă inflație din ultimele decenii, spun experții. Creșterea bruscă a costului vieții este considerată, în general, una dintre cele mai mari amenințări potențiale la adresa candidaturii președintelui american Joe Biden pentru realegerea de anul viitor.
Dezbaterea privind eficiența plafonării prețurilor a început încă dinainte de a fi impusă în decembrie 2022. Opt luni mai târziu, încă nu există un consens cu privire la cât de bine funcționează.
Asta pentru că prețul pe care Rusia îl obține până la urmă pentru petrolul său este influențat și de embargoul asupra transporturilor maritime către Occident și de reducerile de producție ale OPEC+, care include Rusia și alte câteva țări care nu sunt membre OPEC.
Atunci când plafonul de preț a intrat în vigoare, odată cu embargoul asupra țițeiului transportat pe mare, amestecul rusesc Urals se tranzacționa deja sub 60 de dolari pe baril și cu un discount puternic față de țițeiul Brent, referința europeană.
G7 a urmărit să limiteze veniturile Rusiei, menținând în același timp fluxul de petrol rusesc pe piețele globale. G7 a respins cererile ca prețul maximal să fie de 30-40 de dolari, de teamă că Rusia ar putea reduce exporturile, ceea ce ar putea provoca un haos economic cu o influență globală. Rusia este al doilea mare exportator de petrol din lume, după Arabia Saudită.
Politica de plafonare a prețurilor le interzice intermediarilor occidentali, cum ar fi companiilor de transport maritim și asiguratorilor, să își ofere serviciile dacă țițeiul rusesc este vândut la peste 60 de dolari pe baril. Intermediarii occidentali au dominat în mod tradițional astfel de industrii, astfel că excluzându-i nu fac decât să lase spațiu vital Rusiei care, pentru a depăși aceste limite, a încercat să creeze o infrastructură paralelă, achiziționând sute de petroliere vechi și punând deoparte nouă miliarde de dolari pentru reasigurarea navelor. De asemenea, a recurs la disimularea prețului pe care îl primește prin umflarea costurilor de transport maritim, spun experții.
Luna trecută, țițeiul rusesc a costat în medie 64,31 de dolari, depășind plafonul de preț și ridicând veniturile din exportul de petrol la cel mai mare nivel din ultime opt luni, potrivit Agenției Internaționale pentru Energie. Petrolul rusesc este, în continuare, mai ieftin decât Brent, dar discountul s-a redus de la 35 de dolari la aproximativ 10 dolari, un alt indiciu că plafonul își pierde din putere.
Ben Cahill, expert în energie la Centrul pentru Studii Internaționale și Strategice din Washington, spune că impactul sancțiunilor tinde să slăbească în timp, deoarece exportatorii ruși găsesc modalități de a le eluda. „Problema cu sancțiunile în domeniul energiei aplicate în ultimii 10-15 ani este că piața devine în vreme suficient de inteligentă pentru a le eluda. Și cu cât sunt mai mult timp în vigoare, cu atât mai multe spărturi descoperim, mai ales atunci când piața este restrânsă", a declarat el pentru RFE/RL.
Secretarul adjunct al Trezoreriei SUA, Wally Adeyemo, a declarat în iunie, înainte de recenta creștere a prețului mondial al petrolului, că plafonarea prețurilor funcționează. Banii pe care Rusia i-a pus deoparte pentru reasigurare, a spus el, sunt bani pe care Kremlinul nu îi poate folosi pentru a „investi în tancuri și alte arme pentru a lupta în războiul său ilegitim din Ucraina”.
Experții de la Peterson Institute for International Economics afirmauâ în iulie că plafonarea prețurilor a avut un impact mai mic asupra veniturilor din exporturile de petrol rusești decât embargoul, afirmând că plafonul de 60 de dolari este prea mare pentru a avea efect în multe cazuri și că legea nici nu este coerent aplicată.
Embargoul european asupra țițeiului rusesc transportat pe mare a forțat Moscova să expedieze petrol folosind porturile de la Marea Baltică și Marea Neagră către China și India cu o reducere semnificativă de preț.
„Embargoul UE a determinat scăderea prețurilor atât de mult încât a făcut ca plafonul de 60 de dolari/baril să fie irelevant”, au declarat experții Institutului Peterson.
Însă, potrivit altora, reducerea plafonului ar putea să nu aducă prea multe rezultate. „Există o mulțime de voci care cer acum un plafon de preț mai mic, spunând că această politică funcționează bine și că ar trebui să reducem plafonul de preț pentru a stoarce mai mult de fonduri și energie Rusia", a spus Cahill. „Dar cu cât stabilești un plafon de preț mai mic, cu atât mai multă evaziune va exista”.
El spune că un discount de 20 de dolari față de petrolul Brent reprezintă un stimulent prea mare pentru ca cei care se opun sancțiunilor să intervină. „Cred că punerea în aplicare devine foarte, foarte dificilă dacă cobori sub 60 de dolari pe baril, mai ales dacă prețul global al petrolului crește", a spus el.
Craig Kennedy, expert în industria petrolieră rusă și asociat la Centrul Davis al Universității Harvard, spune că eficiența plafonului stabilit de G7 este „pus la încercare” câtă vreme prețul petrolului rusesc depășește 60 de dolari. El este de părere că, dacă nu se iau măsuri de aplicare a sancțiunilor curând, plafonarea va deveni irelevantă.
El sugerează ca G7 și Uniunea Europeană să creeze o „listă albă” de comercianți și brokeri autorizați să furnizeze informații privind prețurile pentru a reduce evaziunea rusă. Conform propunerii sale, navele petroliere deținute sau asigurate de G7 ar trebui să primească o atestare a prețurilor de la un trader aflat pe lista albă pentru a putea transporta petrol rusesc.
El sugerează, de asemenea, ca UE și G7 - Statele Unite, Canada, Japonia, Marea Britanie, Franța, Germania și Italia - să interzică companiilor lor să vândă petroliere unor cumpărători ruși sau nedeclarați.
De asemenea, evoluția prețurilor petrolului rusesc va depinde în mare măsură de Arabia Saudită și de cumpărătorii asiatici, spune Chris Weafer, expert în energie și fondator al Macro-Advisory, o firmă de consultanță axată pe țările din fosta Uniune Sovietică. „Singurul mod în care actualul plafon de preț, sau unul mai mic, ar putea funcționa ar fi ca Arabia Saudită să crească producția sau dacă cumpărătorii asiatici ar refuza să plătească mai mult decât plafonul", a declarat el pentru RFE/RL.
Este neclar dacă se va întâmpla ceva din toate acestea. Cu excepția Japoniei, țările asiatice nu sunt obligate să respecte plafonul G7.
Arabia Saudită a redus producția cu un milion de barili pe zi în iulie pentru a susține prețurile, contribuind la ridicarea prețurilor la țițeiul rusesc peste plafon, iar mai tîrziu a decis să prelungească reducerea producției până în septembrie. Administrația Biden a făcut presiuni asupra Arabiei Saudite pentru a menține producția la un nivel ridicat pentru a contribui la diminuarea inflației mondiale.
„Atâta timp cât cumpărătorii din China, India și alții din Asia primesc petrol cu un discount, ei nu vor fi dispuși să ucidă gâsca cu ouă de aur (petrolul rusesc relativ mai ieftin), cerând un discount și mai mare pentru a menține prețul sub plafon", a declarat Weafer.
