Trebuie spus de la bun inceput ca prabusirea Uniunii Sovietice in 1991 a fost determinata, intre altele, dar in chip decisiv, de epuizarea capitalului simbolic a ceea ce am numit mitocratia bolsevica. Deci, domnia miturilor. S-a naruit mitul partidului comunist, s-a naruit mitul lui Lenin, au fost distruse miturile legate de rolul lui Stalin, drept conducator militar, mare strateg, corifeu al artei razboiului si asa mai departe in timpul celui de-al doilea razboi mondial.
A fost suprimat, a fost naruit, de altfel, si mitul colectivizarii agriculturii ca o actiune semipasnica, fara constringeri si asa mai departe.Pe scurt, a fost vorba de o explozie a adevarului, in toata perioada intre 1985 - 1986 cind Mihail Gorbaciov a venit la putere si 1991 cind Uniunea Sovietica s-a dezintegrat .
O explozie a adevarului sub semnul a ceea ce el a numit la vremea respectiva politica de glasnost. .De deschidere, de sinceritate, de transparenta. Fiecare din aceste cuvinte prinde sau surprinde ceva din semnificatia cuvintului din limba rusa "glasnost". La baza , aflindu-se chiar cuvintul glas, care este voce, deci a da libertate vocilor mult timp suprimate, amutite, nelasate sa vorbeasca.
Sub Boris Yeltin un rol important in continuare l-a avut comisia pentru reabilitarea victimelor stalinismului, represiunilor staliniste, care si-a extins ulterior activitatea si asupra perioadei de dinainte de 1929 cind istoria Uniunii Sovietice considera ca revolutia de sus in jos organizata de Stalin a dus la obtinerea puterii absolute de catre Stalin. E vorba de comisia pentru reabilitarea victimelor totalitarismului bolsevic in genere, pe care a condus-o Aleksander Yakovlev.
Stalinismul a fost in continuare demascat ca un sistem ilegitim, barbar, criminal, antiuman, dar s-a ajuns si la Lenin. Acest lucru a fost extrem de important in dezintegrarea si dezagregarea ideocratiei, mitocratiei comuniste. Dupa aceea, mai ales la sfirsitul epocii Yeltin si la inceputul epocii Putin, sa-i spunem, s-a simtit nevoia de legitimare.
Orice sistem politic, acum daca privim lucrurile in mod onest, orice sistem politic are nevoie de o legitimitate si ideologiile sint, sau mitologiile - cum vrem sa le spunem - mitologiile politice sint baza acestei legitimitati. Intr-o democratie exista un tip de mituri politice, intr-un regim autoritar exista alte mituri politice, dar exista mituri politice in toate sistemele politice.
Aceasta nevoie de legitimare s-a tradus, mai ales in perioada Putin, prin reabilitarea unei versiuni pe care as numi-o "national bolsevica" a istoriei Rusiei. Au fost de fapt reluate teme, motive, obsesii, fobii, iluzii, ale perioadei brejneviste. E vorba de o combinatie intre ceea ce as numi un leninism rezidual cu nationalismul traditional velico-rus si chiar cu slavofilismul, cu un nou cult al virtutilor eroice ale unei comunitati presupus omogene cu radacini comune, inclusiv cu radacini etnice comune. Aici trebuie mentionata distinctia intre rusky, care este vorba despre cine este de origine etnica pura rusa, si rossisky, care include si pe cei care nu sint neaparat parte a acestei comunitati populare eroice.
Aceasta perspectiva este sustinuta in momentul de fata, apropo de formarea comisiei sub obladuirea, patronajul presedintelui rus Medvedeev, este sustinuta de la cel mai inalt nivel. Cei care, in momentul de fata detin puterea in aparatul regimului Putin-Medvedeev, pentru ca despre acest lucru este vorba, de o putere bicefala, si in realitate Vladimir Putin continua sa controleze sistemul politic rus, cei care detin puterea sint acesti siloviki, cei care sint in aparatul puterii si care vin foarte multi din aparatul de securitate, propun asadar propria lor conceptie despre istoria Rusiei in secolul 20, inrudita cu conceptia nationalismului bolsevic, asa cum s-a format el mai ales in timpul lui Brejnev.
Unul din elementele cheie in aceasta rescriere a istoriei, despre care eu cred a este vorba si de o falsificare a istoriei, nu cred ca este vorba de o cautare a adevarului istoric, ci este vorba de cautarea legitimarii, deci intre adevar si legitimare, accentul cade pe legitimare. Grupul de la putere are nevoie de o ideologie legitimatoare sau legitimativa, cum sa-i spunem, in care Gulagul nu mai este elementul central, ci devine, de fapt, un element marginal. Represiunea nu mai este cheia intelegerii sistemului. Minciuna nu mai este cheia intelegerii propagandei universalizate, asa cum a functionat ea de la inceput si pina la sfirsit in sistemul sovietic. De la Lenin si pina la Gorbaciov propaganda a fost unul din stilpii sistemului mitocratic sovietic.
Un lucru foarte important pe care il observam in paralel cu aceasta comisie, este inchiderea tot mai pronuntata a arhivelor. Mentionez aici, cartea recent aparuta a lui Jonathan Brent, directorul de la Yale University Press unde au aparut extrem de multe si importante carti legate de istoria URSS, e vorba de colectia Analele comunismului, initial publicate de Yale Univeristy Press singura si in momentul de fata publicata in colaborare cu Hoover Institution de al Universitatea Stanford din California, ei bine, Jonathan Brent in cartea care a aparut in 2008 si despre care s-a discutat foarte mult, arata ca in momentul de fata, lectura documentelor, publicarea documentelor a devenit tot mai dificila. El dadea chiar de exemplu faptul ca nu mai poti sa mergi in arhivele cele mai " rivnite" din fosta Uniune Sovietica fara prezenta unui reprezentant al serviciilor de informatii. Deci, aceasta reinchidere, sau reopacizare a arhivelor, acesta ar fi, cred, termenul, sau re-obscurizarea arhivelor este un element revelator pentru perspectiva pe care o propun noii istorici oficiali de la Moscova.
A fost suprimat, a fost naruit, de altfel, si mitul colectivizarii agriculturii ca o actiune semipasnica, fara constringeri si asa mai departe.Pe scurt, a fost vorba de o explozie a adevarului, in toata perioada intre 1985 - 1986 cind Mihail Gorbaciov a venit la putere si 1991 cind Uniunea Sovietica s-a dezintegrat .
O explozie a adevarului sub semnul a ceea ce el a numit la vremea respectiva politica de glasnost. .De deschidere, de sinceritate, de transparenta. Fiecare din aceste cuvinte prinde sau surprinde ceva din semnificatia cuvintului din limba rusa "glasnost". La baza , aflindu-se chiar cuvintul glas, care este voce, deci a da libertate vocilor mult timp suprimate, amutite, nelasate sa vorbeasca.
Sub Boris Yeltin un rol important in continuare l-a avut comisia pentru reabilitarea victimelor stalinismului, represiunilor staliniste, care si-a extins ulterior activitatea si asupra perioadei de dinainte de 1929 cind istoria Uniunii Sovietice considera ca revolutia de sus in jos organizata de Stalin a dus la obtinerea puterii absolute de catre Stalin. E vorba de comisia pentru reabilitarea victimelor totalitarismului bolsevic in genere, pe care a condus-o Aleksander Yakovlev.
Stalinismul a fost in continuare demascat ca un sistem ilegitim, barbar, criminal, antiuman, dar s-a ajuns si la Lenin. Acest lucru a fost extrem de important in dezintegrarea si dezagregarea ideocratiei, mitocratiei comuniste. Dupa aceea, mai ales la sfirsitul epocii Yeltin si la inceputul epocii Putin, sa-i spunem, s-a simtit nevoia de legitimare.
Orice sistem politic, acum daca privim lucrurile in mod onest, orice sistem politic are nevoie de o legitimitate si ideologiile sint, sau mitologiile - cum vrem sa le spunem - mitologiile politice sint baza acestei legitimitati. Intr-o democratie exista un tip de mituri politice, intr-un regim autoritar exista alte mituri politice, dar exista mituri politice in toate sistemele politice.
Aceasta nevoie de legitimare s-a tradus, mai ales in perioada Putin, prin reabilitarea unei versiuni pe care as numi-o "national bolsevica" a istoriei Rusiei. Au fost de fapt reluate teme, motive, obsesii, fobii, iluzii, ale perioadei brejneviste. E vorba de o combinatie intre ceea ce as numi un leninism rezidual cu nationalismul traditional velico-rus si chiar cu slavofilismul, cu un nou cult al virtutilor eroice ale unei comunitati presupus omogene cu radacini comune, inclusiv cu radacini etnice comune. Aici trebuie mentionata distinctia intre rusky, care este vorba despre cine este de origine etnica pura rusa, si rossisky, care include si pe cei care nu sint neaparat parte a acestei comunitati populare eroice.
Aceasta perspectiva este sustinuta in momentul de fata, apropo de formarea comisiei sub obladuirea, patronajul presedintelui rus Medvedeev, este sustinuta de la cel mai inalt nivel. Cei care, in momentul de fata detin puterea in aparatul regimului Putin-Medvedeev, pentru ca despre acest lucru este vorba, de o putere bicefala, si in realitate Vladimir Putin continua sa controleze sistemul politic rus, cei care detin puterea sint acesti siloviki, cei care sint in aparatul puterii si care vin foarte multi din aparatul de securitate, propun asadar propria lor conceptie despre istoria Rusiei in secolul 20, inrudita cu conceptia nationalismului bolsevic, asa cum s-a format el mai ales in timpul lui Brejnev.
Unul din elementele cheie in aceasta rescriere a istoriei, despre care eu cred a este vorba si de o falsificare a istoriei, nu cred ca este vorba de o cautare a adevarului istoric, ci este vorba de cautarea legitimarii, deci intre adevar si legitimare, accentul cade pe legitimare. Grupul de la putere are nevoie de o ideologie legitimatoare sau legitimativa, cum sa-i spunem, in care Gulagul nu mai este elementul central, ci devine, de fapt, un element marginal. Represiunea nu mai este cheia intelegerii sistemului. Minciuna nu mai este cheia intelegerii propagandei universalizate, asa cum a functionat ea de la inceput si pina la sfirsit in sistemul sovietic. De la Lenin si pina la Gorbaciov propaganda a fost unul din stilpii sistemului mitocratic sovietic.
Un lucru foarte important pe care il observam in paralel cu aceasta comisie, este inchiderea tot mai pronuntata a arhivelor. Mentionez aici, cartea recent aparuta a lui Jonathan Brent, directorul de la Yale University Press unde au aparut extrem de multe si importante carti legate de istoria URSS, e vorba de colectia Analele comunismului, initial publicate de Yale Univeristy Press singura si in momentul de fata publicata in colaborare cu Hoover Institution de al Universitatea Stanford din California, ei bine, Jonathan Brent in cartea care a aparut in 2008 si despre care s-a discutat foarte mult, arata ca in momentul de fata, lectura documentelor, publicarea documentelor a devenit tot mai dificila. El dadea chiar de exemplu faptul ca nu mai poti sa mergi in arhivele cele mai " rivnite" din fosta Uniune Sovietica fara prezenta unui reprezentant al serviciilor de informatii. Deci, aceasta reinchidere, sau reopacizare a arhivelor, acesta ar fi, cred, termenul, sau re-obscurizarea arhivelor este un element revelator pentru perspectiva pe care o propun noii istorici oficiali de la Moscova.
